Obiceiuri și mâncăruri tradiționale de Fărșang

Fărşangul sau alungarea iernii este un obicei străvechi comun deopotrivă comunității românești și maghiare, cu influențe deosebite în funcție de comunitățile și satele în care se desfășoară. Împrumutat de la sașii transilvăneni, acest obicei se desfășoară în fiecare an în perioada dintre Bobotează și Miercurea Cenușii, zi ce marchează începutul Postului Paştelui la creștinii catolici.

Cunoscut sub numele de „Farsang” în ungurește şi „Fasching” în germană, acest obicei aduce în prim plan masca, ca simbol al unei identități și realități diferite, prin care se sugerează sfârșitul mult așteptat al iernii și alungarea spiritelor rele. În cadrul acestui carnaval, localnicii îmbracă tot felul de măști ce dezvăluie o realitate în care firescul lucrurilor lasă loc exagerărilor și grotescului și pornesc pe ulițe.

Trecerea anotimpului geros, îngroparea, alungarea simbolică a iernii și întâmpinarea primăverii se desfășoară cu multă veselie, cu oameni îmbrăcați în costume simbolice, purtând măști, elemente de teatru popular și schițând tot feluri de zgomote, despre care se crede că sperie și alungă frigul și spiritul iernii.

Fărşangul Românesc sau Jocul Fărşangului se sărbătorește la Cetea, în comuna Galda de Jos, iar ritualul în sine presupune deghizarea tinerilor cu măști și costume astfel încât să nu fie recunoscuți. Potrivit etnografilor din această zonă, grupul de tineri mascați colindă ulițele satului, stârnind groaza în săteni și comunică doar prin semne pentru a nu fi recunoscuți. Seara, după ce au terminat de colindat ulițele și casele oamenilor primitori, mascații se retrag la marginea satului unde își îngroapă veșmintele și măștile, apoi petrec cu vin și plăcinte până în noapte.

Spre deosebire de cel din Cetea, comunitatea maghiară din Rimetea sărbătorește Fărșagul asemeni ceremoniilor funerare păgâne ale vechilor germanici. Astfel că, obiceiul Înmormântării Fărșangului îi surprinde pe tineri deghizați sau îmbrăcați în costume populare şi măşti, cântând, colindând ulițele satului și provocând un haos general.

Pentru a alunga spiritele rele și blestemele abătute asupra casei, tinerii mascați intră în curțile localnicilor care îi răsplătesc cu ouă, cârnați, slănină, mere, țuică, vin, dar și nelipsitele gogoși tradiționale ungurești, pánkó. La finalul procesiunii prin sat, are loc balul Fărşangului, ultima mare petrecere înaintea Paştelui, la care se servesc o serie de mâncăruri tradiționale ungurești.

Printre cele mai speciale preparate se regăsesc crenvurștii în aluat, care se pregătesc din aluat de foietaj uns cu muștar și cașcaval ras și din jumătăți de crenvurști zemoși marca Petry. Rulourile de crenvurști se dau cu ou și semințe de susan, apoi se coc pentru 20 de minute, în cuptorul preîncălzit și se servesc pofticioșilor.

La felul principal se gătește, de obicei, friptură de rață cu coniac, din carne și ficat de rață și câteva bucăți de slănină. Friptura se servește fierbinte alături de o salată. Tot la felul principal se mai gătește și piept bețiv, din piept sau pulpă de pui, bacon, slănină și ciuperci în sos alb cu vin. Spre dimineață, gospodinele servesc korhelyleves sau supă de varză cu afumătură și cârnați, o supă tradițională ungurească, despre care se spune că este leac împotriva mahmurelii.

De peste 200 de ani, Fărșangul se sărbătorește și astăzi în numeroase sate din Ardeal, cu mici diferențe în ritualuri și atrage sute de turiști, din țară şi din străinătate, în special din Ungaria. Cu toate acestea, cu micile diferențe de interpretare, atât Fărșangul românesc, cât și Fărșangul maghiar simbolizează alungarea iernii și a spiritelor malefice, precum și începutul postului.